Jurnalul unui psiholog sportiv: Andra Plesa !

,,Sunt nascuta intr-un oras  mediu, sa zicem, de provincie, vestic in Romania din punct de vedere geograpic, la Resita, capitala Banatului de munte, pe 2 ale lui decembrie 1988. Aparent, viata profesionala imi parea limitata, comparativ cu a celor din orasele mari! Am avut sansa, recunosc, o sansa  care s-a datorat familiei mele. Tatal meu, militar de profesie, mi-a insuflat pasiunea pentru citit, arta, studiu, dar mai ales idea de patriotism national, aceea de a face ceva, orice, de folos oamenilor... De la mama am invatat si am primit o mare parte din ce sunt azi: simtul estetic pentru frumos, daruirea pentru toate actiunile intreprinse dar si dragostea fata de oameni! Parintii mei au fost cei care, de mica, mi-au aratat lumea si frumosul din ea, prin diversele calatorii prin tara dar si in afara ei. Dorinta de a cunoaste oamenii, obiceiurile lor, traditiile lor, m-a transformat intr-o persoana deschisa si sociabila. Am inceput sa studiez la Scoala Gimnaziala numarul 2 din Resita, in spate la Posta Veche asa cum o stiu resitenii mei, la scoala unde, ulterior aveam sa devin consilier scolar  sau psiholog al scolii. Profesorii de alta data, aveau sa-mi devina colegi! Profesorii au fost cei care, prin competentele lor și pretentiile avute,  m-au transformat intr-o luptatoare… Mi-a placut mereu sa fiu printre primii… Mai apoi am studiat la Liceul Teoretic ,,Traian Vuia'' din Resita, sau ,,liceul de sub pod’’ din Resita la sectia socio-umane. Acolo la liceu, a fost momentul in care am decis ce profesie  voi imbratisa si ce vis doresc sa urmez in viata. Acolo la Traian Vuia am ales sa studiez la Facultatea de Sociologie si Psihologie din cadrul Universitatii  de Vest Timisoara la sectia Psihologie! Am decis apoi ca trebuie sa urmez si cursurile Masterului in domeniul Psihologiei Clinice si Consilierii Psihologice din cadrul aceleiasi universitati banatene. A fost o  perioada in care setea mea de cunoastere si perfectionare, m-au facut sa aleg, o formare in psihoterapie cu dorinta de a deveni psihoterapeut, si gandeam eu atunci, nu unul oarecare... Orele de dezvoltare persoanala, minutele petrecute in fata cartilor, nu m-au indepartat insa de viata sociala cu toate avantajele si dezavantajele ei, cu toate frumusetile ei. Am fost mereu inconjurata de oameni.  Pasiunea pentru competitiile sportive si sporturi in general am avut-o de mica. Am practicat pe cand eram in scoala generala in clasele primare, inotul, iar mai apoi, am fost componenta a  echipei  de handbal  feminin a scolii. Din pasiune pentru sport, am inceput inca din perioada facultatii sa devin interesata de mecanismele psihologice ale sportivilor, de ceea ce ii determina pe unii sa fie mai buni decat ceilalti... Sansa mi-a suras din nou ! Am avut sansa ca la Resita in acea perioada, sa se afle una dintre cele mai titrate echipe de handbal masculin, HC Caras-Severin Resita. Mi-am indreptat atentia  inspre ei si am rugat conducerea sa imi permita sa aplic diverse teste, teste care-mi foloseau pentru diverse lucrari la facultate... In timp, relația pe care am avut cu jucatorii si antrenorii,  mi-au facilitat accesul si catre  echipa nationala. Prin oferta presedintelui, am ajuns sa colaborez cu mai toate loturile nationale , juniori, tineret, seniori...  A fost un parcurs destul de greu la inceput si asta pentru ca, sportivii nu erau obisnuiti cu ideea de ,,psiholog’’, in conceptiile din societatea romaneasca despre aceasta profesie ingreunand procesul . Intai este nevoie sa castigi increderea,  apoi sa incepi munca propriu zisa. Relatia sportiv-psiholog a fost una speciala, o relatie care s-a bazat  inainte de toate pe prietenie , pe incredere. Cu toate acestea, sportivii au acaparat foarte repede nevoia de cunoastere, poate chiar curiozitate, elemente care intr-adevar m-au  ajutat. In timp roadele s-au vazut si ofertele nu au incetat sa apara. Astfel am inceput sa colaborez cu echipa nationala de polo pe apa...  Am participat impreuna la calificarea pentru olimpiada in Italia la Trieste. A fost dezamagitoare infrangerea la tara gazda la un singur gol diferenta,  insa experienaa a fost una care mi-a imbogatit experienta  profesionala. Pe tot acest parcurs, am intalnit oameni minunati dar si personaje care nu au avut cele mai bune intentii. Si asta face parte din farmecul vietii, nu-i asa? Cred insa, ca si acest aspect face parte din frumusetea vietii, sa sti sa  gestionezi toate situatiile placute sau nu, care apar. Nu mi-am pierdut niciodata optimismul, iar dorinta de a performa imi ocupa aproape tot timpul. Cursurile conținue, cursuri de formare, workshopuri, conferinte… toate m-au ajutat sa acumulez informatii si cunostinte noi pentru ca inca imi place mereu sa invat. In timpul ramas, imi imbogatesc nevoie de cunoastere prin excursiile pe care pe fac, si consider ca, cea mai frumoasa psihologie o inveti de la oameni, de la felul in care se manifesta, de la felul cum trateaza ei lucrurile si cum isi traiesc viata. In final sper ca aceasta frumoasa contopire intre psihologie si sport sa devina tot mai intensa, colaborarile intre cluburi, antrenori, jucatori si psihologi, sa devina indispensabile, si sa se inteleaga nevoia de colaborare. Sper ca in curand sa urmez cursurile unuia dintre cele mai bune mastere in domeniu din strainiatate si sa aduc un suflu nou in Romania… Imi doresc sincer sa am o contibutie importanta la schimbarea in bine…’’

 

 

Cules de Dan-Aliosa Ulici