Psihologia,este sau nu parte componenta a filozofiei? Psihologia si ,,parintii’’ ei…

Pe zi ce trece, se demonstreaza ca romanii nu sunt doar priceputi la agricultura, politica si fotbal! Iata ca odata cu trecerea timpurilor moderne, romanii au devenit ,,personal traineri’’ in fitness, sunt toti ,,esteticieni’’ cu acte in regula, toata lumea se pricepe la ,,fotografie’’, samd… Si-atunci, de ce nu s-ar pricepe si la psihologie? Sigur ca se pricep! Mai mult sau mai putin, dar toti isi dau cu parerea… Nu-i rau deloc, atata timp cat au doar o simpla parere, pe care trebuie sa o respectam! Nu trebuie insa sa incurajam in nici un fel amatorismul atunci cand vine vorba de psihologie, pentru ca, psihologic vorbind, psihologia este totusi o stiinta!  Psihologia, este de fapt stiinata exacta a mintii si comportamentului uman, sau mai corect spus, psihologia este studiul functiilor si proceselor mentale, a experientelor interioare si subiective, precum gandurile, emotiile, constiința, motivarea, perceptia altora, personalitatea…  Printre activitatile psihice, se pot distinge: funtiile psihice, continutul psihic, mecanismele psihice, straturile psihice, tipurile psihologice.

Actiunea coordonata a functiilor psihice in procesul invatarii precum si in controlul activitatilor face obiectul psihologiei generale. Sub acest aspect o deosebita semnificatie are analiza structurala a cunoasterii, in special structura matematica a proceselor de cunoastere, asa cum o gasim in formularile fizicii teoretice. Avem astfel de a face cu structura statistica a categoriilor de evenimente similare.                                                                                                                                                                                               Din antichitate si pana la sfarsitul secolului al 19-lea psihologia a fost considerata parte componenta a filozofiei. Primele referiri le gasim la Aristotel in lucrarea "Despre suflet" (gr. Peri psychês). Teofrast defineste 30 de caractere omenesti, ceea ce reprezinta prima incercare de tipologie a persoanelor. Termenul psihologie este folosit totusi abia catre sfarsitul evului mediu de catre Philipp Melanchton in lucrarea lui Kommentar über die Seele (1540, Consideratii asupra sufletului). Empirismul englez al secolului al 17-lea reducea functiile psihice la fenomene previzibile cu legi proprii. In teoria mecanicista a lui Thomas Hobbes "sufletul" nu-si gasea niciun loc. Intr-o lucrare din 1704, Leibnitz mentioneaza pentru prima data existenta unor procese subconstiente.  Adevarat parinte al psihologiei este considerat Johannes Nikolaus Tetens….

 

Psihoterapeut Lavinia-Maria Popp