La Hanul Moara cu Noroc, acolo unde totul se intampla cu un scop! Asta-i Romania mea...

Spune o vorba la noi la romani ca ,,Nimic nu-i intamplator ci totul se intampla cu un scop’’... Ei bine, oricat am injurat eu de mama focului ca am gresit drumul (din neatentie sau oboseala) catre destinatie, n-am sa regret probabil toata viata inceputul lui Florar 2018... Cu siguranta ca aceia dintre noi care-am mai pus mana sa citim o carte, am ajuns intamplator (sau nu) si la ,,Moara cu Noroc’’ a lui Slavici... Stie-se destul de bine ca opera lui Ioan Slavici e fictiune, cum la fel de bine probabil se cunoaste si faptul ca, cele 13 mori pe apa care functionau la acea vreme pe Canalul Morilor, l-au inspirat pe scriitor... Nu despre o analiza literara mi-am propus sa scriu acum, ci despre locurile pe care le sfintesc oamenii... Ei bine, ratacind drumul, mi-a iesit in cale un panou publicitar pe care am putut citi ,,Hanul Moara cu noroc’’... Acuma daca tot sunt aproape de Ineu pe la vreo 3 sau 4 kilometri, hai sa trag si eu la ,,Hanul lui Slavici’’... Marturisesc ca nu mica mi-a fost surpriza... Dupa niste drumuri ,,traditionale romanesti’’, pe-acolo pe unde si-a intarcat ,,dracu iapa’’, nu ma asteptam eu sa dau peste un turism rural, in vecii vecilor... Ei bine, la ceas de seara, ajung intr-o parcare super aglomerata, luminata e drept... Imi gasesc locul si cobor... Liniste! Lumini discrete, undeva in fundal, dau o unda de mister a unei locatii... Ma apropii uimit totusi citind: ,,Hanul Moara cu Noroc’’... Aglomeratie si pe aleea care ducea catre han... Sa nu spun ca surprizele se tineau lant... Citesc pe numerele de la masini, cam jumatate din judetele tarii, si masini inmatriculate in Germania, Austria, Elvetia, Ungaria, Polonia, Bulgaria... Ba chiar vad si una inmatriculata in Moldova de peste Prut... Cred ca am nimerit nu tocmai bine, o fi cumva vreo petrecere privata, am inceput eu sa-mi fac ganduri... Trec printr-o ,,poarta mare’’ formata din doua carute... Da, ati citit bine, erau doua carute care strajuiau intrarea... Trec si nu mica mi-e uimirea cand vad o terasa sub un sopru, asa cum ii zice la mine la Valiug... ,,Al dracului sa fiu daca nu-i chiar o moara adevarata’’... Bine, nu m-am gandit eu ca, chiar asa e... Aglomeratie ca la 23 Augustul lui nea Nicu ala mare, comunist... Undeva intr-o margine vad si-o masa de vreo 8 persoane, goala... ,,A mea esti, ca noi suntem multi, adica EU...’’ Nici nu bag de seama din prima ca se perinda ca furnicile ospataritele, ca hangitele... Ii populare romanesti, sau chiar costume intregi... Ma uitam eu pe sus, pe jos, prin stanga si mai peste tot, uimit de autenticitatea obiectelor expuse pe-acolo... Parca le-am mai vazut undeva... Da, le-am mai vazut (acele obiecte, nu tinerele ,,hangite’’) in ,,La Moara cu noroc’’, o ecranizare romaneasca in regia lui Victor Iliu, cu unul dintre actorii mei favoriti, Constantin Codrescu... Trebuie sa marturisesc ca-mi venea sa ma ridic de la masa, sa merg sa ating acele obiecte... Si nu-s decat cateva sute de ele... Cateva sute bune... ,,Din partea casei... E afinata de casa...’’ imi spune punandu-mi pe masa un ,,stampal’’ o tanara hangita de la han care ma trezste din visare... Nici n-am apucat sa-i spun ca... L-am luat si l-am gat pe gat... Nici n-am apucat sa pun stampalul pe masa, ca de undeva din spate apare o farfurie pe care statea parca scos de la cuptor, o bucata mare de cozonac cu nuca ,,Sa stiti ca-i din partea casei, ca asa ne intampinam noi oaspetii’’ imi spune o alta tanara serviabila hangita... De obicei nu ma prea pierd eu in situatii, dar m-au cam incuiat micutele hangite... Iau o imbucatura de cozonac... Pfoai, asa cum facea Mica mea (bunica mea Maria) la mine la Valiug... Mestecam si nu-mi venea efectiv sa inghit... Adulmecam imbucatura de cozonac proaspat... Ochii imi fugeau peste tot, mai putin pe masa, unde era de fapt lista meniu... Ce lista, ca era o de fapt o revista... Ma blochez de-a binelea... ,,Bunataturi da’mbunat bindeul si muiat grumazale’’... Efectiv am ramas KO de la primele litere citite... Deschid lista si ma intampina un mesaj: ,,Omule drag, Afla ca noi, cu zoala si truda mare am tomnit ast loc plin da vreme, i-am dat iara rost si viata. Multe trebi s-or randuit p-aci, mai iute ori mai mereus, cum ii felu’ omului. Si s-or orandui si d’amu incolo. Asa ca, omu lui Dumnezau, tapa raul pasta hat si sazi la un loc. Pune-ti-om pa masa ca la Imparatu, mancari domnesti, ori ca la catane, hrana de la manutanta. Pantru muiat grumazale si dazlegat limba la vorba, plinu-i podrumu’ de vinurile, vinarsurile si rachii, iara capu’ draftului luceste pa pult. Daca cele cantari umbla a va mana da pa scauan, slobodu-i la joc si voie buna. Intra dara om si iesi un om si jumatate de la Moara cu Noroc, fala plasii Ineului si a comitatului da Arad’’

Recunosc ca am citit si recitit de vreo doua ori acest mesaj de intampinare... Mi-a fost fantastic de greu sa aleg din multitudinea de produse... Toate preparatele erau expuse detaliat in Lista Menu si-aveau si fotografii. Tentante... M-am oprit la un Gulas cu carne de vita. Pentru felul doi, am optat pentru o pizza cu bacon... Daca as fi stiut eu ca dupa gulas, felul urmator nu mai e necesar... N-aveam insa de unde sa stiu cat de mare e portia de Gulas, cum dealtfel aveam sa fiu surprins si de pizza pe care-mi venea sa o mananc cu ochii, daca ar mai fi intrat... Am cerut permisiunea sa pozez... Efectiv nu stiam unde si ce sa imortalizez... Totul parea atat de ireal de real... Simteam o efectiva intoarcere undeva in timp... Imi apareau in retina imaginile cu Constantin Codrescu... Parca, cautam acele imagini prin memorie... A fost de vis! Totul... Vazandu-mi entuziasmul, mi-au intrat in joc si tinerii angajati ai Morii cu Noroc... Ciudat mi s-a parut si faptul ca toti, dar absolut toti tinerii angajati la Moara cu Noroc aveau mai mult decat cei 7 ani de-acasa... Asta-i clar o ospitalitate romaneasca dobandita in familiile de unde proveneau acesti tineri... Si frumosi, si voiosi, si binecrescuti, dar mai ales ospitalieri cat cuprinde... Iti doresti mereu sa ai parte de asta intr-un cadru aparte! Si acolo la Ineu, in Arad, poti avea asta din plin... Ma ,,pasau’’ tinerii de la unul la celalalt... Multi dintre ei si-au lasat pauza aia de tigare fiindu-mi pentru scurt timp ghizi prin incinta... ,,Pozati si asta, ca merita... Si asta... Si... Si...’’ Si va spun cu mana pe inima ca da...a meritat... ,,Daca doriti, va pot arata si-o camera..’’ s-a oferit un tanar generos... Si, vai...! Am intrat intr-o camera in care parca-l vedeam pe Codrescu stand pe pat... Si mobilierul ala rustic, vechi... ,,Acest dulap-sifonier are o vechime de peste 120 de ani’’ imi spune plin de mandrie insotitorul meu... ,,Imbinam in aceasta unitate, vechiul traditional rustic romanesc cu modernismul secolului XXI’’ a continuat sa ma surprinda cu avalansa de informatii... Asa am aflat despre cele 23 de camere cu 42 locuri de cazare, in camere single sau camera dubla, cu un pat mare dublu sau doua paturi de o persoana. Camerele desi sunt pastrate pe stilul vechi traditional romanesc, au toate balcon si sunt adaptate modernismului, sunt dotate cu televizor LCD cu canale prin satelit si frigider. Fiecare dintre ele include o baie cu dus sau cada, articole de toaleta gratuite si uscator de par. Unele camere ofera o cada tip spa. Hanul Moara cu Noroc ofera un restaurant à la carte, acces Wi-Fi gratuit, precum si parcare privata. Tot de la ghidul meu, am aflat ca Hanul Moara cu Noroc are nu mai putin de 60 de angajati. Daca zilnic trec pragul unitatii, 250 pana la 300 persoane, in zilele de vara, numarul celor care trag la Hanul Moara cu Noroc depaseste chiar si numarul 2 000! Si nu merg doar sa bea o bere rece sau o cafea... Unitatea dispune si de-o sala de conferinte cu peste 150 locuri si din 2016, au deschis o noua sala de evenimente, Sala Gotica, cu un design special, poate unic in Europa, cu o capacitate de 450 locuri...

Daca ajungeti cumva in Arad, doar 63km va despart de-a manca romaneste din produse proaspete naturale... Nu ratati Hanul Moara cu Noroc pentru ca ati trecut prin Arad atunci... degeaba...

Multumesc tuturor tinerilor de la Hanul Moara cu Noroc, ,,ghizii'' mei in realizarea acestui material, in special ,,hangitei'' Dana!

Dan-Aliosa Ulici