E-atat de simplu... Staikone!...

Despre Staikone, s-au spus si scris atatea! Realitati sau povesti, nici nu mai conteaza... Cine e cu adevarat Staikone? Pentru majoritatea, un nickname. Pentru iubitorii de fotbal din Valea Domanului, e Staicugol! Un idol pe ,,Mircea Chivu’’? Se poate spune si asa... Cu certitudine, Staikone este un fotbalist in rosu si negru. Acum... Nu mi-am propus nimic deosebit ci doar sa scriu ce poate-au scris si altii! Sau nu... Marius Catalin Staicu alias Staikone sau Staicugol, s-a nascut in Banat la Timisoara, pe 11 iunie 1989... Cum se faceau pe vremuri selectiile pentru diferite, stiu cei cu plete dalbe sau cei cu ghiocei la tample... Pentru astia mai tineri, cica-s povesti... Sa intram in poveste atunci. Pe vremea cand pustiul Marius avea vreo 7 ani si jumatate, sau 8, l-au luat parintii frumos de mana si l-au dus la selectia facuta de profesorul Mascovescu. La fotbal. Vreo 70-80 de pusti si cam dublul lor ca numar de parinti, bunici, frati sau rude, s-au adunat sa vada viitorul fotbalistic al Timisoarei... Pentru aceia care nu cunosc, domnul profesor Mascovescu, probabil cel mai bun selectioner din zona de vest a Romaniei, pentru descoperirea, cresterea si dezvoltarea fotbalistilor pentru echipele mari, interesate cu adevarat de fotbalisti! Si daca pustiului i-a placut, fotbalist s-a facut... Si uite asa, pana pe la 21 de ani... Marius Catalin Staicu, Staikone si colegii lui de echipa, copii fiind, mai aduceau bani de acasa de la parinti pentru echipamente, se antrenau pe terenurile de zgura, nisip sau bitum... Copiii nu stiau daca parintii au sau nu bani, sau daca pot sau nu... Stiau sa ceara... La 9 ani, primeste banderola de capitan de echipa. Dupa munca si rasplata de fapt...Dupa cativa ani insa, asa cum imi spunea cu ceva timp in urma pentru un interviu, Staikone si-a dat seama cu adevarat ce insemnatate avea acea banderola si sensul adevarat al expresiei capitan de echipa: ,,Mi-am dat seama ce insemnatate avea banderola si expresia, trebuia sa fiu responsabil, ordonat, corect, bun cu toata lumea, mereu cu capul sus in fata colegilor de echipa, dar si-n fata acelora care...’’ Incet dar sigur, Marius Staicu a facut pasul catre echipa secunda a celei mai iubite echipe de fotbal din Timisoara, Poli! O mandrie si o onoare! La 17 ani, o prima dezamagire... Sau asa parea atunci... Poli Timisoara a imprumutat mai multi pusti din pepiniera proprie la Liga a III-a... Un sezon bunicel, in care a jucat, junior fiind, marcand si primele goluri in fotbalul ,,mare’’... Dupa doar un an, Poli i-a rechemat pe unii dintre ei la echipa secunda, acolo unde Marius Staicu si-a petrecut un an. Unul cu bune sau mai putin bune.. Daca mai multi dintre jucatori au plecat catre Buftea si-au jucat in liga secunda, Marius a ramas la Timisoara. A fost imprumutat la CFR, o echipa buna inca in acea perioada... A urmat un traseu fotbalistic oscilant, intre ligile doi si trei, la echipe din tara, cu o revenire spectaculoasa acasa la Poli pentru Liga 1! Dupa perioada CFR Timisoara, a jucat la Caransebes in L3, la CSM Resita in L3, la Ramnicu Valcea in L2, la Medias, la Gaz Metan, acolo unde a reusit promovarea cu echipa sibiana in Liga1, a revenit la Resita la Metalu’ in L2, Poli Timisoara L1, CS Mioveni in L2, Soimii Pancota in L2, ASU Poli Timisoara in L2, CSM Scolar Resita in L3. Poate ca sunt putini cei care cunosc, Marius Staicu a jucat un sezon in Liga 3 din Spania la satelitul echipei din Primera Division, Villareal... Nu stiu cati cunosc faptul ca Staikone a jucat si fotbal de sala, la prim divizionara Muncitorul Futsal Resita... Desi, din cate stiu, a avut oferte tentante de la echipe de fotbal din Golf, Staikone a ramas in tara... Nu l-am intrebat niciodata, de ce?... Habar n-am nici cati cunosc faptul ca Staikone este un jucator de moral... Sper sa nu se supere pe mine liderul Guardiei ca ,,dau din casa’’... Caracterul lui Staikone l-a determinat uneori sa isi ceara scuze pentru unele mai putin reusite... Mai zilele trecute, citeam pe-un site de socializare, un comentariu al unui patimas suporter rossoner, in care-l dojenea pe Staikone... Dupa cum probabil stiu impatimitii suporteri ai Milanului din Banat, in etapa care urmeaza sa se dispute in chiar apropiatul weekend, Marius Staicu nu va putea sa-si ajute echipa din teren, el fiind suspendat pentru cumul de cartonase galbene... Ca si-l doreau pe teren, e adevarat... Ca si-l dorea in echipa Leontin Doana, tehnicianul rossonerilor din Resita, e si mai adevarat... Ca suporterii sunt uneori de neinteles, si asta-i adevarat... Acuma, cand Staikone da un gol si e calare pe gard acolo langa ei, toti il vor...  Ca tuturor le pare rau, stim si simtim vazand comentariile (unii care avem acces)... Ca asa suntem noi romanii, vrem si cu EA-n (beep) si cu sufletu-n rai, e adevarat... Dar si mai adevarat ca oricat ai fi de uman, cand dai trei si se numeste Hat-Trick, si pe deasupra mai si preiei fotoliul de lider, te mai gandesti in euforie la urmari? Sa fim sobri! Ca trebuie sa-i iertam ,,iesirile’’ lui Staikone... e adevarat... Apropos de dupa jocul in care Staikone si-a trecut in cont tripla... L-am felicitat pe Staicugol si (poate) nu m-a surprins cu raspunsul: ,,Va multumesc frumos! Sa stiti insa ca acest Hat-Trick nu-i al lui Marius Staicu 100%! Este si munca mea, dar un mare procentaj apartine si colegilor mei din echipa, si a celor care ne antreneaza. Fotbalul este sport de echipa, nu? Si daca judecam corect, un mare merit il are si-al 12-lea jucator! Nu stiu cati se pot lauda cu acest jucator, dar noi aici (n.r. CSM Scolar Resita), avem suportul lor, indiferent ca jucam in Vale (n.r. Valea Domanului) sau ca jucam in deplasare, indiferent de ziua in care are loc o etapa sau alta, sau de cum e vremea afara...’’ Asta e Staikone si-asa se exprima caracterul lui... Si-atunci sa ne miram de ce-i asa iubit in VD? 

Sursa foto: pagina de facebook Staikone Staikone

Dan-Aliosa Ulici