Ce trist si totusi iREAL de real: ,,Ieri isi disputau finala Trofeului Carpati, Romania A si Romania B, iar azi nu mai reusim sa adunam de-o nationala’’...

,,Vai de lume, vai de om, cand ajunge prostu’ domn’’ zice parca un proverb romanesc... Acuma ca au ,,ajuns’’ cativa, cred ei, noi i-am vazut si ne-am convins... Dar pana cand le-o merge? Io zic ca pana... inca foarte putin... Sfarsitul e-aproape... Dar cum tot un proverb de pe la noi zice ca, ,,Schimbarea sefului, bucuria prostului’’, as zice ca schimbarea prostului bucuria alora multi... De bine nu-i, asta-i clar... Sau nu o sa fie cu d-astia... Ca-i clar un ,,hambal’’ bolnav... Si credeti-ma pe cuvant, tot mai multi sanatosi la mansarde cu care am stat de vorba zilele trecute, oameni de ambele sexe care au facut cu adevarat ceva pentru handbalul romanesc, fug de fenomen ca dracu’ de tamaie... ,,Dane, ne cunoastem de mai bine de 30 de ani. Crezi ca mai vreau sa fac parte din acest sistem bolnav? Crede-ma pe cuvant de om ca fug cat pot de tare si de repede de tot ceea ce inseamna azi handbal! Nu mai avem sanse, crede-ma... Nu ne mai putem vindeca nici cu medicamente straine. Soarta ne este scrisa si nu de acum sau de cativa ani incoace. Soarta, pe care noi ne-am facut-o in halul asta. Din pacate...’’ imi spunea cineva... Eu totusi nu vreau sa cred asta si atat cat mai pot nu-i las si conform ,,strigaturilor’’ de prin galerii, ,,pa ei pa mama lor!’’... Handbalul azi a ajuns asa si aici si datorita noua... Toti suntem partasi la asta, fie ca vrem sa o recunoastem, fie ca nu vrem... E soarta noastra si-o ducem cu noi... Asa!... Multa minte-ti trebuie sa intrerupi un campionat divizionar ca de, joaca nationala lui Vasile... Care Vasile? Ei, stiti voi, ala politic tinut in brate, ,,habarnache totalis’’... Si uite-asa in loc sa aerisesti competitia handbalistica feminina, tu o ingramadesti... Sigur ca si sportivii sunt oameni nu-i asa? Pai da, asa-i, numai ca in momentul in care am ales ce vrem sa fim, ne-am asumat... Am vrut sa fim juralisti, scriitorasi mai mari au mai minusculi, scriem... Am ales sa fim handbalisti sau ,,hambalisti’’ sau pur si simplu practicanti ai acestui sport, ,,bucurosi le ducem toate’’ cum ne zicea nenea Eminovici... Bine, aia care au mai pus mana pe-o carte stiu cine-a fost nenea aista nascut la Botosani... Apropos de Botosani si de ,,sarbatoarea americaneasca’’ in pragul careia suntem... Imi spunea mai zilele trecute un ,,antrenor’’ din zona... ,,Ce asteptari s-avem domnule de la o echipa nationala la care selectiile sunt facute de unii, pe banca in rol de antrenori sunt niste halloweenisti? Vrei performante cu clowni? Asteapta-le atunci!...Azi culegem exact ce-am semanat ieri si-alaltaieri’’. Si ul alt mare monument viu in handbal: ,,Nu-i Tadici cel mai cel ca are si el hibe, dar in mare, are dreptatile lui! Vedeti dumneavoastra, noi aducem in tara sa antreneze tot felul de specimene. Dar uitati-va cat antreneaza sportivi de-ai nostri... Ai nostri, sunt prin tribuna, sau in cel mai fericit caz, pe bancile de rezerve. Si cand avem meciuri internationale, ne pomenim ca ne dau cu terenul in cap handbalistele daneze ale Insulelor Feroe... Va mai aduceti aminte de ieri? Ieri isi disputau finala Trofeului Carpati, Romania A si Romania B, iar azi nu mai reusim sa adunam de-o nationala’’... Ce trist si totusi realist... Dar cum suntem romani si noi mai credem ca ,,Speranta moare ultima!’...

Fotocredit: Dan Potor @fanhandbal.ro

Dan-Aliosa Ulici