Otilia Giorgiana Mateescu - profilul din sambata asta...

...,,Nu stiu altii cum sunt...'' dar daca am plecat pe drumul asta al promovarii, sa dam Cezarului ce-i al Cezarului... Si uite-asa am ajuns iar la Timisoara, stiti voi (cum stiu si altii), capitala europeana, capitala a Banatului de pusta, lider de necontesatat... Dar usor, ca banuiesc ca daca v-am luat tare, v-ati pierdut. Asa am luat-o acum ceva ani in urma si pe asta mica, alb-violeta pe care ar fi trebuit sa o boteze VIOLETA... Mie imi place sa-i zic Giordy...  colegele ii spun Giorgi... S-a nascut la Timisoara pe 23 mai 2005 in casa lui Remus-George si Giorgiana-Andreea... Acuma io am zis casa dar nu stiu cat e de corect ca poate-i apartament... Bine, nu ca ar conta prea tare, cum nu stiu nici daca fu nascuta la Judetean sau in vreo clinica privata... Important e ca a venit... Astia care ma stiti, stiti sigur ca io lucrez cu materialul clientului... Ma intorc in timp, acuma vreo 10 ani cred... M-am dus la un turneu de fotbal adevarat pe vremea aia, la o X scoala din Resita, unde jucau fotbal manjii de la Resita, Timisoara, Drobeta Turnu Severin... Ca io am mai tot scris despre unul sau altul, evident despre copii, cred ca stiti sau poate va amintiti... Adevarat ca nu toti is mai amintesc... Ca unii m-au uitat, ca altii nu ma mai cunosc sau recunosc, nici nu prea conteaza. Dar credeti-ma pe cuvant ca mai sunt si pusti care stiu si azi sa-mi multumeasca pentru caramida aia pusa la baza plecarii lor in fotbal... Si unul dintre copii aia, este Otilia Giorgiana Mateescu... Pana nu intru in pita, trebuie sa o povestesc pe asta, ca stiti cum sunt batranii, mai uita sau cum zicem noi in Banat, se zauita... Si ca sa nu ma zauit o zic acuma... Ca si azi, si-atunci pozam de mama focului... Imi tot aparea in fata obiectivului o pustoaica... Aia mica si fasneata juca cot la cot cu ei... Asa tare mi-a placut atunci (mingea la picior, capul sus, lovituri curate cu stangul si cu dreptul, se baga la ,,bataie'' pentru minge, ba a dat-o si-n atze de niscaiva ori, etc...) incat am zis-o cu voca tare: io trebuie sa o tuc pe asta mica... ,,Vedeti ca e tare timida, sa nu va loviti de-un refuz sau...'' aud o voce feminina... Era ea, doamna Mateescu, protectoarea, mama capitanului de-atunci, Otilia Giorgiana Mateescu... Nu ma mai interesa prea tare finalul acelui joc ci-mi faceam in cap tot felul de scheme, cam cum s-o tuc pe asta mica, timida... Si cum socoteala de-acasa cu aia din targ, cam asa fu cu tucatul... ,,Eu trebuie sa pup un capitan acuma, pot sa te pup? Ma priveste, ma masoara de jos in sus si aud un simplu: ,,BINE!''... Asa am pupat si eu primul capitan din fotbal... 

Pe vremea in care Pavel Velcota (descoperitorul, slefuitorul si cel care arunca in piata multe nume de fotbalisti de ceva vreme incoace) mergea la pas din scoala-n scoala, din clasa-n clasa prin toata Timisoara (si nu numai), ajunge cu pliante si la gradinita aia a lui Giorgi... Si daca educatoarea a pus pliantele ,,acolo'', Giorgi si-a facut rost de unul cu care sa dus glont acasa sa i-l arate mamei... Si-asa incepe aventura fotbalistica a Otiliei Girgiana Mateescu la doar 6 ani si jumatate... Ca stiti cum erau vremurile, nu aveai febra, nu-ti curgeau mucii, nu te durea nimic atunci cand era vorba de fotbal, chiar daca unul cu baietii... Sa nu omitem nici aspectul ala... Pe vremea in care Poli juca in Liga 1, Giorgiana a fost prezenta pe stadion la toate meciurile... Si-apoi in Liga2 de la noi dupa Poli a ei...